TNB BLOG - ARTICOLE

Un deceniu fără Mircea Albulescu

Wed, 08 Apr 2026 18:23:00 +0000

În urmă cu 10 ani, la data aceasta părăsea scena pentru totdeauna și teatrul pe care l-a iubit și pentru care a însemnat enorm, Mircea Albulescu!

Distins, elegant în vorbă și mișcare, oriunde se afla marele actor cucerea asistența prin prezența sa care emana bunătate, forță, încredere și dăruire exemplară pentru arta căreia alesese să i se dedice. Mai mult decât Adevărul, el căuta, în sine, Autenticul la întâlnirea cu fiecare nou personaj. Și spectatorul se simțea cucerit definitiv.

Carieră fabuloasă! A interpretat sute de roluri în teatru, în film, la televiziune și la radio. Teatrul la microfon a fost pasiunea sa. I-a dedicat și o teză de doctorat!

Profesorul Mircea Albulescu a fost pentru studenții săi un munte de încredere și profesionalism, un exemplu în adevăratul sens al cuvântului. Și-a condus drumul prin lumea frământată a teatrului cu o dăruire exemplară. A avut har. A fost un excepțional profesor, respectat și iubit, prin mâna căruia au trecut generații de tineri - viitori actori.

A publicat poezie și proză. A fost un coleg minunat și un prieten rar. Colegii din Teatrul Național, de un deceniu deja (!) nu contenesc să-I audă, la începerea spectacolelor, așa cum ne obișnuise să ni se adreseze, nouă tuturor: Bunii mei, …! Apelativ nu doar pentru respectul spectacolului, nici doar introducere prin care publicului i se cerea să-și închidă telefoanele. Era – oricând și oriunde - un apelativ de suflet, de la o inimă la alta, pentru iubirea comună, teatrul!

DOR de Mircea Albulescu! De vocea lui gravă cu inflexiuni calde! Dor de eleganța cu care trăia, gândea, profesa, se constituia în exemplu pentru mai tinerii săi colegi și viitori parteneri de scenă, pe platoul de filmare ori la microfonul Radioului.

În rolul DANTON

MIRCEA ALBULESCU

născut la 04.10.1934, Bucureşti - decedat pe 08.04.2016

Mircea Albulescu a absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg şi bun prieten cu actorul Amza Pellea.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie, Teatrului Mic, Teatrului Armatei şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.

Roluri jucate la Teatrul Național ”I.L.Caragiale” (începând din 1974), selectiv:

Profesorul - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011 ; Firs, bătrân lacheu - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010 ; Grigore Bucşan - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003 ; Farfuridi - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, 1999; Satin - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998 ; Wihelm Furtwengler - „De partea cui eşti?" de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997 ; Sir - „Cabinierul" de Ronald Harwood, regia Ion Cojar, 1991 ; Serghei Jeleznov - ”Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988 ; Şerban Sineşti - „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986 ; Agamemnon - „Ifigenia" de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, 1981 ; Lord Hastings - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976 ; Danton - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974.

Ultimul rol, ultima apariție pe scenă, în Molto, gran' impressione (02.04.2016)

fotografii de Florin Ghioca

În alte teatre :

Teatrul Mic, Bucureşti

Doctorul Dorn - „Pescăruşul" de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu, 1993

Teatrul Constantin Nottara, Bucureşti

Luca Arbore - „Viforul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Alexandru Darie, 1998

Teatrul de Comedie, Bucureşti (1967-1975)

Achile – „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, regia David Esrig, 1965; Dacian - „Capul de răţoi” de George Ciprian, regia David Esrig, 1966; Bucătarul - „Mutter courage”de Bertolt Brecht, regia Lucian Giurchescu, 1972

Teatrul Municipal (Lucia Sturdza Bulandra) Bucureşti (1956-1967)

Schmitz - „Biedermann şi incendiatorii" de Max Frisch, regia Lucian Pintilie, 1964 ; Egist - „Orestia" de Eschil, regia Val Mugur, 1964 ; Happy Loman - „Moartea unui comis voiajor" de Arthur Miller, regia Dinu Negreanu, 1959 ; Ionel - „Take, Ianke şi Cadâr" de Victor Ioan Popa, regia Nicolae Alexandru Toscani, Lopahin - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Marietta Sadova

Teatrul Armatei din Bucureşti

Alexei - „Tragedia optimistă" de Vsevolod Visnevski, regia Gheorghe Jora, 1957

Rolul cel mai drag sufletului artistului a fost cel titular din piesa “Danton” de Camil Petrescu, pusă în scenă de Horea Popescu pe scena Teatrului Național în 1974.

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinţi, 1975, Revanşa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul şarpelui, 1981, Mania, 1977, Şapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii şi ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995). A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul şi sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediţie Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghiţitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Braţele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plăteşte, 1986, Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).

Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Doi ani (30 dec. 1992-04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit "Ordinul Meritul Cultural" şi "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.

În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii teatrale româneşti.

În filmul Puterea și adevărul

Olivia Chirvasiu

Fotografii din Arhiva TNB ș.a.

Lamia Beligan, strălucitoare în "Vivien Leigh: Ultima conferință de presă"!

Sun, 22 Feb 2026 14:38:00 +0000

La Sala Atelier a Teatrului Naţional I.L. Caragiale sunteţi aşteptaţi să vedeţi Vivien Leigh: Ultima conferinţă de presă, one-woman show de excepţie interpretat cu măiestrie de Lamia Beligan.

Trei spectacole sunt în acest moment la vânzare, dintre care, unul are loc chiar în acestă seară, de la ora 19.00.

O actriță din vremea noastră, Lamia Beligan, se întâlneşte cu ambiţiile, iubirile şi suferinţele ce au marcat cariera de neuitat a uneia dintre cele mai mari actriţe ale tuturor timpurilor, Vivien Leigh.

La răspântie de drumuri şi de vreme, porneşte către dumneavoastră o poveste de viaţă fabuloasă, cum nu le este dat multor oameni să trăiască. Ascensiune spectaculoasă, strălucire şi faimă, dar şi căderi dramatice, reverie dar şi gelozie, mânie, deznădejde, boală...

Vivien Leigh: Ultima conferinţă de presă e un spectacol biografic. Viața lui Vivien Leigh privită retrospectiv nu are cum să-şi piardă fascinaţia, chiar dacă mai multe decenii ne despart de curgerea tumultoasă a fragilei sale existenţe.

"Se pare că fizic, dar și ca fragilitate psihică, Lamia seamănă cu modelul. Au observat-o mai mulți privind-o în acest spectacol, în care se trăiește periculos, precum acrobatul la trapez sau înghițitorul de flăcări. Nu spectaculosul din biografia marii actrițe de la Hollywood, neuitata Scarlett din Pe aripile vântului sau Lady Hamilton, interesează, nu femeia îndrăgostită de Sir Laurence Olivier, dar și de alții, conform capriciilor de care nu ducea lipsă, cât mai ales lupta aprigă pentru afirmare într-o meserie pentru care nu e suficient doar talentul și nici doar devotamentul sau perseverența.

Cu rare ocazii (poate în Cui i-e frică de Virgina Woolf), Lamia Beligan a avut prilejul să arate că poate doborî munții, dacă aceștia nu sunt de carton. Cum scena pe care plonjează în biografia fostei dive e aproape goală, interpretei nu-i rămâne decât să-și cucerească publicul prin adevăr.

Transpunerea în rol este de această dată aproape o identificare, fenomen pentru care actrița pune la bătaie tot ce are mai de preț: silueta gingașă („porțelan de Saxa” era comparația pentru Vivien Leigh) în care viața izbește ca într-o stâncă, ochii, privirile electrizante, grația și armonia mișcărilor, chiar și în momentele în care ființa se dezmembrează sub amenințarea bolii, și, nu în ultimul rând, capacitatea de a crea teatralitate prin imaginarea de situații și caractere pe care le creionează cu vocația ludicului, a versatilității".

Doina Papp, Revista 22 - Monodrama, confesiune sau dialog

Vremea s-a îmbunat, pregătind, mai senină, Sărbătoarea de Dragobete, care va avea loc marți (peste numai 2 zile).

Dacă nu ajungeți în această seară să aflați cum se iubea la Hollywood dar și pe continentul nostru, în Anglia - unde cuplul Vivien Leigh și Laurence Olivier au fascinat cu iubirea lor generații de admiratori, dăruind, dincolo de scenă și de marele ecran, una dintre poveștile celebre de dragoste ale omenirii, vă amintim că, în următoarea perioadă, alte două întâlniri sunt posibile cu viața fascinantă, cu suișuri formidabile dar și cu răsturnări spectaculoase de situație, a uneia dintre cele mai mari actrițe a secolului trecut.

*** Următoarele reprezentații sunt programate pentru:

Sâmbătă, 14 martie, ora 19.00

Duminică, 3 mai, ora 19.00.

Advertorial: Olivia Chirvasiu

Fotografii: Florin Ghioca, Steluța Popescu

“Secretul familiei Posket” dezvăluie taine ce ţin de cochetăria feminină

Thu, 12 Feb 2026 14:37:00 +0000

Două seri din luna dedicată iubirii, vineri 13 şi duminică 22 februarie vor fi ocupate, pe scena mare a Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, cu “Secretul familiei Posket”, spectacol ce îşi extrage savoarea şi paleta coloristică vie de sub condeiul celui mai rafinat farceur al teatrului englez din perioada victoriană, Sir Arthur Wing Pinero.

Cunoscută şi cu titlul Magistratul, piesa lui Pinero a cărei premieră absolută a avut loc în 1885 la Royal Court, a înregistrat recorduri însemnate de încasări de-a lungul timpului, oriunde a fost montată, din Germania şi Cehia până în Statele Unite (la Daly Theatre, regia aparţinându-i chiar autorului!), şi din Austria până în India şi Africa de Sud.

Regizorul Dan Tudor, recunoscut pentru spiritul ludic şi invenţiile regizorale, împreună cu o distribuţie senzaţională îmbracă o poveste fără vârstă cu interpretări actoriceşti suculente, nuanţate cu fineţe.

Secretul familiei Posket se bizuie pe discreţia celor ce ar putea tulbura liniştea unei familii recent constituită prin dezvăluirea unor date biografice…

Dan Puric, Monica Davidescu

Dacă noua doamnă Posket tine să-şi păstreze secretul ei cu sfinţenie, regizorul spectacolului ne dezvăluie cu generozitate propriul secret pe care şi-a clădit un impresionant palmares de spectacole cu succes la public. „Mereu în căutarea unei comedii bune, a unei farse cu o construcție solidă, cu dialoguri vii, cu relații care să creeze tensiune”, el a găsit şi de această dată piesa potrivită, o fantezie comică burlescă, debordând de culori îndrăznețe și energie, cu numeroase momente de haz și gaguri uimitoare. „Totul la intensitate maximă, nimic convențional, ci viu, căci ăsta e „secretul” de a performa al trupei de actori distribuite. Prieteni artiști care caută pașii exacți în întâlnirea cu publicul, într-o emoție controlată, într-un contur sigur; și eu îi ajut, și simplific, și complic... și, la final, decid”, dezvăluie Dan Tudor rolul regizorului dar şi propriul „secret”.

Dan Tudor, Marius Rizea

Mai este vorba aici şi despre „armonie, efervescenţă, provocare, umor, performanţă”. Sună îmbietor? „Dumneavoastră decideţi”, propune regizorul.

Secretul familiei Posket - un cadou cum nu se poate mai potrivit cu alaiul de sentimente ce ţin de IUBIRE, fără a fi uitate clipele de tihnă familială, nevoia revenirii la poveste şi surprizele plăcute pe care, şi în această lună, dorim să le facem celor dragi.

Marius Rizea, Irina Cojar

Fulvia Folosea, Ionuţ Toader, Afrodita Androne

Următoarea reprezentaţie va avea loc în Luna Mărţişorului, la revenirii primăverii. Este programată în ajun de Ziua Femeii, pe 7 martie, de la ora 19.00.

Biletele pot fi procurate de la Casa de bilete a teatrului, sau online, pe Bilet.ro.

✍︎ Olivia Chirvasiu

Fotografii: Florin Ghioca

www.tnb.ro - pagina spectacolului: https://www.tnb.ro/ro/secretul-familiei-posket

CARAGIALE altfel - CARAGIALE CONTEMPORANUL NOSTRU

Sat, 31 Jan 2026 16:04:00 +0000

Caragiale Altfel - un spectacol de și cu Niculae Urs la TNB

În această seară, de la ora 19.00, la Sala Media actorul Niculae Urs le dă întâlnire spectatorilor cu patronului spiritual al teatrului, Ion Luca Caragiale, născut pe 30 ianuarie 1852, într-un recital de excepție, intitulat Caragiale altfel.

De ce ...altfel? Doar și copiii din școala generală au auzit de marele scriitor și de opera acestuia. Caragiale le este familiar tuturor. Indiferent de vârstă. Cum ar mai putea fi... altfel, pentru ei? Doar le pare atât de cunoscut!?

„Caragiale...altfel pentru ca nu este dramaturgul, nuvelistul, epistolarul, cronicarul, ziaristul, sufleurul, directorul Teatrului Național, politicianul, oratorul, inspectorul școlar, profesorul de istorie, berarul, soțul, tatăl, „ultimul ocupant fanariot”, „plagiatorul”, autoexilatul la Berlin... ci toți la un loc: „Caragiale – omul spectacol”, cum l-a denumit regretatul Ștefan Cazimir” - povestește Niculae Urs.

Texte aproape necunoscute, corespondență și amintiri despre Nenea Iancu se topesc în episoadele acestui monolog comico-dramatic ce reconstituie imaginea unui Caragiale privit de actorul Niculae Urs ca om-spectacol.

Caragiale altfel - Trailer on Vimeo https://www.tnb.ro/ro/caragiale-altfel#tabs-3

Ce spune Caragiale despre sine? (veți afla venind la spectacol). Dar, ce spun alții despre el?

Luca I. Caragiale - „Când îl întrebam cum scrie, tata îmi răspundea: ”Eroii mă persecută... Forfotesc în mintea mea... Vorbesc... Le văz gesturile; le aud cuvintele. Dar nu știu exact nici ce spun, nici ce vor face și, pe urmă, m-apuc să scriu și-i las să-și spuie singuri păsul”.

Herodot, Plutarh, Dante și Machiavelli erau autorii lui iubiți. Oedip rege a lui Sofokles îl făcea să plângă încă, la bătrânețe...

Pentru dânsul muzica se sfârșea cu Beethoven și mai înflorea odată izolată în „nebunul” de Schumann. Înzestrat cu o extraordinară ureche muzicală, Caragiale cunoștea pe de rost simfoniile lui Beethoven, sonatele lui, operele lui Mozart și pe „părintele” Haydn.

Garabet Ibrăileanu: „Caragiale este singurul creator de viață din toata literatura română, care face concurență stării civile”.

Cella Delavrancea -„ În scrisul lui nu se poate înlocui nici un cuvânt, nici o frază nu se cere mai lungă sau mai scurtă. Ne spunea: ”Să știți voi că hrana spirituală a muzicantului, pâinea lui zilnică, sunt preludiile și fugile lui Bach. Anumite sonorități au un sens psihologic și-mi ajută să construiesc personajul. Nu este artă mai mare decât cea muzicală”.

Octavian Goga: „Cine a avut norocul să-l asculte pe Caragiale vorbind un sfert de ceas, oriunde, la o adunare a negustorilor, ori într-un ungher din vagonul restaurant, n-are să uite niciodată cea mai strălucitoare icoană a inteligenței omenești din câte a întâlnit în drum”.

Critica despre spectacolul de la TNB

„Niculae Urs se transpune dibaci în persoana Caragiale și realizează o performanță luminând o zonă mai puțin știută din personalitatea celui care la finalul vieții a emigrat și a murit la Berlin. Nicolae Urs, actor de marcă al teatrului nostru, oferă publicului o „ lecție de cultură" cu scop emoțional și provocator de a privi realitatea zilelor noastre. Cu discreție, în rolul de regizor, Nicolae Urs, evocă epoca lui Caragiale prin proiecții și ilustrație muzicală și o aduce în actualitate. (...)

Spectacolul rămâne o realizare meritorie la care publicul se amuză și aplaudă, dar ... rămâne și pe gânduri când constată că societatea noastră nu a înregistrat o evoluție consistentă sub diverse aspecte, iar Caragiale ne este mereu contemporan prin scrierile sale satirice".

Ileana Lucaciu, Blog Spectator - CARAGIALE ESTE ... CONTEMPORANUL NOSTRU

Spectator: CARAGIALE ALTFEL - gazdă TEATRUL NAȚIONAL ``I. L. CARAGIALE`` / Sala Media

„O lecție pe care o putem învăța din acest recital este că viața poate fi trăită și văzută ca un spectacol și doar tu poți determina dacă pe parcursul ei primești aplauze sau huiduieli. Așa cum, seară de seară, un actor vine în fața publicului și își dedică toată energia interpretării personajului, iar la final își primește răsplata prin aplauze, așa și ceilalți ar trebui să își trăiască viața cu energie și vitalitate. Căci, în fond, Caragiale asta a făcut, s⁠-⁠a bucurat de fiecare clipă a ei și nu a lăsat pe nimeni săîl abată de la drumul său. Iar drept rezultat, creația sa dăinuie și astăzi, textele sale fiind citite și aplaudate cu mare succes de generații întregi de oameni".

Andrei Bulboacă, Ficțiunea.ro - Caragiale 2.0

"Scenariul a fost elaborat cu migală literară din scrierile lui Caragiale, şi din cele politice, şi din amintiri, şi a fost sistematizat pentru durata unui spectacol uşor digerabil, cu trei spaţii de joc, în formula clasică deja asimilată de generaţii, de urmaşii - urmaşilor lui Nenea Iancu.

Adeziunea publică a fost completă şi am observat prezenţa în sală a trei generaţii.

Un adevărat maestru al comediei, interpretul a navigat caragialian pe teritoriile bine cunoscut, iar replicile de haz au ajuns la destinatar".

Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul nr.2/2023

„... înscenarea plină de vervă a lui Nicolae Urs - baia de Caragiale ne încântă, ne cere să reflectăm și să ne recunoaștem, ne amuză până la un punct, ne îngrijorează și ne rușinează de la acel punct încolo. Datele fizice și șarmul actorului care, probabil, face rolul vieții lui ne-au transpus, parcă, cu cei vreo sută și ceva de ani în urmă. Performanța este cu atât mai meritorie cu cât omul și-a făcut singur selecția textelor, regia și scenografia. Am găsit nu doar o mască perfectă a lui Nenea Iancu, ci și spiritul lui ghiduș-amar, amestecul de cinism, ironie și duioșie".

Bogdan Burileanu, Liternet - Diagnostic veșnic național - Caragiale altfel...

31 ianuarie 2026 Afisul: Florin Ghioca

Olivia Chirvasiu

Centenar Horea Popescu, regizor reformator al teatrului românesc

Sun, 25 Jan 2026 09:09:00 +0000

Centenar - HOREA POPESCU, animator marcant al scenei româneşti

25.01.1926 - 24.01.2010

Se împlinesc 100 de ani de la nașterea unui regizor proteic de teatru şi film, director artistic al Teatrului Naţional din București timp de peste două decenii, HOREA POPESCU.

Se naşte la 25 ianuarie 1926 în oraşul Zlatna, judeţul Alba.

A studiat la Liceul Andrei Șaguna și a obținut licența în Drept și diploma în regie de la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică. A activat la Teatrul C.F.R. Giulești și la Teatrul Național I.L. Caragiale, unde a fost director artistic timp de 22 de ani. A realizat aproximativ 70 de montări teatrale și 5 filme de lungmetraj, fiind recunoscut pentru adaptări după autori celebri. Artist emerit, distins cu numeroase premii, a fost decorat cu Medalia Muncii și Ordinul Național Serviciul Credincios. În 2003 este răsplătit cu Premiul pentru întreaga activitate, acordat de UNITER. Casa de Cultură din Zlatna îi poartă numele începând din 2021.

Autor, de-a lungul unei cariere de şase decenii, cu aproximativ o sută de spectacole puse în scenă, semnând și scenografia unora dintre acestea, HOREA POPESCU, regizor cu o vastă cultură şi cu un gust artistic rafinat, s-a impus drept unul dintre artizanii spectacolului monumental. Despre spectacolele sale criticul Valentin Silvestru remarca: Au un stil inconfundabil, concretizat în ceea ce eu aș numi „Monumentalitate simplă".

Totodată a fost apreciat ca unul dintre regizorii reformatori ai timpului său, definit astfel de Dictionnaire Encyclopedique du Theatre (Paris, 1990).

În anul 1968 este numit director artistic al Teatrului Național din București, la solicitarea directorului general Zaharia Stancu. Rămâne director artistic vreme de peste 22 de ani. După 1990 își continuă activitatea ca director al Instituțiilor de spectacole, în Ministerul Culturii.

Dintre numeroasele sale realizări artistice, vom aminti câteva producții de răsunet: Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Danton de Camil Petrescu, singura transpunere scenică a monumentalei piese, Caligula de Albert Camus, Generoasa Fundaţie de Antonio Buerro Vallejo, Zbor deasupra unui cuib de cuci după Dale Wasserman, Baia şi Ploşniţa de V. Maiakovski, Richard III de W. Shakespeare, Domnişoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Becket de Jean Anouilh, Titanic vals de Tudor Muşatescu, Coana Chiriţa de Tudor Muşatescu după Vasile Alecsandri, Pisica în noaptea Anului Nou de D. R. Popescu, Moştenirea de Titus Popovici, Avram Iancu de Lucian Blaga, Ondine de Jean Giraudoux ş.a.

„Caligula", de Albert Camus

(805) TEATRU TV | "CALIGULA" - DE ALBERT CAMUS | REGIA HOREA POPESCU #tvrcultural - YouTube

Tot la Naționalul din București, după revoluție, a montat "Rivalii" de Sheridan, "Profesionistul" de Dušan Kovačević, regie şi decor, premiat la Festivalul piesei originale sârbe de la Novi Sad în 1996, "Moartea unui comis voiajor" de Arthur Miller, regie, scenografie şi adaptare, 2000 și "Tărâmul celălalt" de Dušan Kovačević, 2002 (ultimul realizat la TNB).

În spectacolele sale, montate mai ales la Teatrul Naţional din București, dar şi pe scene din ţară şi străinătate, HOREA POPESCU a creat întotdeauna atmosferă, a dezvoltat un univers. Născute dintr-o inepuizabilă imaginaţie, dintr-un simţ propriu al proporţiilor şi dintr-o ştiinţă aparte a dominării spaţiului scenic, ele au fost mereu inventive, pline de vervă, de culoare, de sugestii, de dramatism, de semnificaţii şi s-au bucurat, constant, de un răsunător succes de public.

HOREA POPESCU a fost şi autorul unor filme de succes, cum ar fi Omul de lângă tine, De trei ori Bucureşti, Dragoste lungă de o seară. Cuibul de viespi şi Moartea unui artist, au fost inspirate din teatru, primul după Gaiţele de Al. Kiriţescu şi celălalt după piesa omonimă a lui Horia Lovinescu.

Cuibul de viespi 1987 FullHD Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Gheorghe Dinică. - video Dailymotion

De asemenea a fost realizatorul unor spectacole de televiziune cum ar fi: Bălcescu după Camil Petrescu, Titanic Vals după Tudor Muşatescu, Profesionistul după Dušan Kovačević ş.a.

HOREA POPESCU, personalitate emblematică a teatrului românesc, a avut o viziune proprie asupra lumii spectacolului şi a dat acestei viziuni structură, viaţă şi expresie dramatică. Opera sa nu poate fi asimilată unui gen anume, ci unui univers teatral în care se disting originalitatea stilului şi puternica unitate a spectacolelor.

"Ploșnița"

Silvia Popovici și Ovidiu Iuliu Moldovan în "Caligula" pe scena mare a TNB

Criticul Valentin Silvestru observa modestia marelui regizor: "Se scrie puțin despre meritele lui Horea Popescu. El însuși scrie puțin. Vorbește puțin despre sine. E o atitudine reproșabilă, căci biografii au nevoie și de mărturiile directe ale artistului. Acest om jovial și rubicond, cu ochi jucăuși sub ochelarii grei, fire robust optimistă, care se întristează repede și îndelungat când nu-i izbutește ceva și se bucură rezervat și scurt când toată lumea îl laudă, e o inteligență creatoare ieșită din comun, un artist înnăscut, un om de teatru complex și pe deplin autentic. Chiar dacă n-aș ști că e un suflet tânăr, cu minte ageră și forță de înfăptuire, tot ar trebui să țin seama că nici n-a împlinit bine o jumătate de veac și a și devenit unul din cei mai importanți regizori români contemporani. Ori la această etate, alții, dacă n-au apucat să se isprăvească, de-abia încep".

Horea Popescu și bucuria de a fi el însuși în pielea actorului; la TVR, cu Dem Rădulescu

vezi: Portret de artist. In Memoriam Horea Popescu

Text: Olivia Chirvasiu

Foto: arhiva TNB & capturi video

George Motoi - şi... un Hamlet, care însă n-a mai văzut luminile rampei

Fri, 23 Jan 2026 15:35:00 +0000

#ABCulMemoriei #ziuadinurmă George Motoi (1936-2015)

S-au împlinit 90 de ani de când unul din actorii de marcă ai teatrului şi filmului românesc vedea lumina zilei la Arman Caliacra, Bulgaria, pe 22 ianuarie. Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio şi televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor şi decan, tineri pentru cariera de actor şi a condus Teatrul „Maria Filotti” din Brăila între anii 1991 şi 1995.

Cu studii la clasa Irinei Răchiţeanu (1954-1958), George Motoi a debutat în „Poveste de iubire”, în regia lui Cristian Munteanu, la Piatra Neamţ, unde promoţia lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău şi la Naţionalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur face din „Caligula” lui Camus un rol de referinţă. După acest succes, este invitat de directorul Radu Beligan la Naţionalul bucureştean. Înainte de cooptarea sa în trupa TNB, tot la Cluj şi tot în regia lui Vlad Mugur, începuse repetiţiile cu „Hamlet”. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la capăt, din cauza plecării regizorului în străinătate, a fost unul dintre marile sale regrete.

Începând din 1970, vreme de peste patru decenii a putut fi admirat pe scenele TNB în piese importante ale dramaturgiei româneşti şi universale. Dă viaţă la peste 30 de roluri sub îndrumarea unor regizori marcanţi. Între creaţiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974, Clarence - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev -„Elegie" de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpuşneanu - „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroşenco şi Dale Harding - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998, Bănescu - „Generaţia de sacrificiu" de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 2000, Eminescu - „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit", adaptare şi regie proprie, 2002, Ştefan - „Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003 până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni" în regia lui Dinu Cernescu, piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.

Carieră remarcabilă şi în film. În regia Malvinei Urşianu a jucat în patru filme importante: „Serata” (1971), „Trecătoarele iubiri” (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu” (1979), „Liniştea din adâncuri” (1982). Lăpuşneanu este unul dintre rolurile cele mai importante. Un alt film de neuitat este „Adela” (1985), al lui Mircea Veroiu, unde l-a interpretat pe medicul Emil Codrescu.

Din bogata sa activitate în cinematografie (a jucat în peste 45 de filme) mai amintim: „Fraţii Jderi” (1974) de Mircea Drăgan, „Marele singuratic” (1977) de Iulian Mihu, „Buzduganul cu trei peceţi” (1975) de Constantin Vaeni, şi în seriale TV „Un august în flăcări” (1975) de Radu Gabrea, Doru Năstase, Dan Piţa şi Alexandru Tatos, „Lumini şi umbre” rolul Cosma, între 1979 şi 1983).

„Actorul este instrumentul cu claviatura de suflete, caractere și glasuri”, aprecia George Motoi. Sunete ale acestei claviaturi se desprind şi din eseurile cuprinse în volumul „Sub masca actorului”, apărut în 1989. Mărturii pentru… mai târziu.

Fotografii de Mihail Cratofil şi Arhiva TNB

Text - Olivia Chirvasiu

Ioan Andrei Ionescu şi cel mai emoţionant rol al său, ZORRO!

Mon, 08 Dec 2025 15:16:00 +0000

„Zorro, un pustnic pe trotuar”, scris de actriţa italiană Margaret Mazzantini pentru soţul ei

Pe afişul actualei stagiuni regăsiţi un titlu ce v-ar putea trimite cu gândul la un film legendar, ZORRO, al cărui interpret a fost Alain Delon. Dar nu, nicio asemănare cu filmul de aventuri. Piesa scriitoarei Margaret Mazzantini nu este despre aventuri colosale şi eroi formidabili, ci despre noi, cei de azi şi capcanele pe care viaţa ni le aruncă în faţă pe negândite, într-o seară ca oricare alta, în care însă, dintr-odată, totul devine albastru…

„Zorro m-a ajutat să dezgrop o temere pe care o avem cu toții, mărturiseşte autoarea recitalului dramatic de neocolit. Pentru că în interiorul fiecăruia dintre noi, nemărturisită, mascată, există această posibilitate extremă: pierderea bruscă a firelor care ne țin ancorați de lumea obișnuită.

One-man show al actorului Ioan Andrei Ionescu, regizat de Toma Dănilă, în decorul semnat de Mara Nicola, ZORRO este o poveste de viaţă despre încredere, sinceritate, devotament şi trădare, despre imprevizibil şi faţetele ascunse ale destinului, un destin capabil de mari surprize şi răsturnări de situaţie.

Autoarea povestirii, Margaret Mazzantini este o scriitoare și actriță italiană cunoscută, care a renunțat la scenă în favoarea scrisului. A imaginat monologul de teatru „Zorro, un pustnic pe trotuar” în 2004 pentru soțul său, multipremiatul actor și regizor Sergio Castellitto.

Pentru romanul „Nu te mișca” (2002) a primit Premiul Strega și Premiul Grinzane Cavour, cele mai prestigioase distincții literare italiene. Tradusă în treizeci și cinci de limbi, cartea a devenit imediat un bestseller internațional, cu peste două milioane de exemplare vândute, și a fost ecranizată de Sergio Castellitto, cu Penelope Cruz în rolul principal.

Sunteţi aşteptaţi, la Sala Pictura, cu un monolog impresionant, care vă va aminti cât de fragili şi de expuşi întâmplării putem fi noi, oamenii şi, alături de noi, parte din viaţa noastră, fiinţele acelea mici şi devotate, animalele de companie.

Actor cu multiple valențe interpretative, Ioan Andrei Ionescu continuă să-și suprindă publicul prin abordarea unor personaje variate și prin disecarea, în profunzime, a particularităților ce fac din fiecare personaj interpretat un tip uman aparte. Ioan Andrei Ionescu consideră că Zorro este cel mai solicitant și mai emoționant rol al său.

"Ioan pronunță cumva între Țzoro și Zoro. Și parcă se aude și un strop de D. Am încercat în titlu, dar adevărul e că nu știu cum să transcriu felul în care pronunță numele. Numele câinelui. Numele lui. Numele pe care el și-l ia atunci când alege strada. Atunci când alege câinele. Nu vă spun mai mult. Ar fi păcat. Și parcă primul cățel e Zoro, al doilea e Dțoro? Nu știu, trebuie să revăd. Și să reascult. Pe Ioan, numele câinilor, sunetul teatrului”. Mihai Brezeanu, Agenda Liternet - Dțoro. Sunetul teatrului - Zorro

Interpretarea dată de actorul Teatrului Naţional din Bucureşti vă va convinge că pariul cu viaţa merită câştigat în fiecare din zilele noastre, cu sinceritate şi empatie faţă de cei din jur…

*** Se joacă pe 13 decembrie, de la ora 19.00, la Sala Pictura.

Următoarea reprezentaţie este programată pentru data de 17 ianuarie 2026.

Olivia Chirvasiu

Foto Florin Ghioca si capturi video - https://www.youtube.com/watch?v=ynbS92SqoU8

„Cravata galbenă”, filmul inspirat de biografia dirijorului Sergiu Celibidache, a avut premiera la București

Sun, 02 Nov 2025 17:36:00 +0000

Premiera filmului Cravata galbenă, povestea dirijorului român Sergiu Celibidache, a avut loc pe 1 noiembrie, la Sala Palatului din București.

Producția este regizată de fiul marelui dirijor, Ioan Serge Celibidache şi are o distribuţie de excepție. Cu John Malkovich în rolul principal. Turnat integral în România, filmul va putea fi văzut pe marile ecrane din toată ţara, începând cu 14 noiembrie.

Filmul despre viața dirijorului-geniu care a uimit o lume întreagă a adunat, la premieră, mii de oameni

La Sala Palatului, actori faimoși din echipa filmului, regizori, producători şi invitaţi au păşit pe covorul galben care l-a înlocuit intenţionat pe cel roşu, obişnuit pentru astfel de gale.

John Malkovich îl interpretează pe Sergiu Celibidache, unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului XX. Pentru actorul dublu nominalizat la Oscar, rolul din Cravata Galbenă este o provocare artistică aşteptată mai bine de 5 decenii.

Distribuţia peliculei este completată de Miranda Richardson, şi ea dublu nominalizată la Oscar, dar şi de Kate Philips şi Ben Schnetzer.

Actorul Sean Bean joacă rolul tatălui marelui dirijor, un părinte exigent care influenţează drumul artistic al lui Celibidache.

La scenariul filmului s-a lucrat aproape 20 de ani, acesta fiind construit pe baza scrisorilor de familie, dar şi a poveştilor pe care marele dirijor i le spunea fiului său.

Producţia filmului a durat 7 ani, iar filmările au fost făcute integral în România

Cravata Galbenă este un film despre puterea, curajul şi mai ales perseverenţa de a-ți urma visul, oricât de imposibil al părea.

Plecat din orașul Roman, ajuns în Germania pre-nazistă și trecând prin război, Sergiu Celibidache a devenit unul dintre cei mai importanți dirijori ai lumii.

În anul 1946, în prima sa stagiune ca dirijor cu celebra Orchestră a Filarmonicii din Berlin, Celibidache a dirijat nu mai puțin de o sută de concerte.

Doi ani mai târziu, Celibidache conduce pentru prima oară o altă orchestră de vârf – London Philharmonic Orchestra. Este și momentul când Sergiu Celibidache a semnat primul și singurul contract de înregistrări, cu renumitul producător Walter Legge. După ce a ascultat sunetul înregistrării, Sergiu Celibidache a devenit intransigent în privința oricărei înregistrări, preferând sunetul concertelor live.

Producătoarea peliculei este Adela Celibidachi.

Filmul pune accent pe puterea destinului și a norocului, care îi favorizează, așa cum se zice, pe cei curajoși.

Celibidache a refuzat compromisurile încă din copilărie, când un tată autoritar îl vedea viitor prim-ministru al României interbelice, până la anii de foamete și supraviețuire în Germania devastată de război.

Un film despre puterea de a-ți urma visul, despre iubire, adevăr, integritate și sacrificiu. Despre un artist care se întoarce în țară atunci când era cunoscut în întreaga lume, pentru a-și vedea familia.

Ben Schnetzer, îl interpretează pe Sergiu Celibidache în perioada maturității, iar John Malkovich îl întruchipează în perioada senectuții

Malkovich a fost prezent la premiera de la București, unde a declarat: „Cea mai dificilă parte a fost cu siguranță să dirijez, pentru că nu sunt dirjor. A trebuit să învăț foarte mult, ca să iasă bine. Celibidache a fost o personalitate foarte importantă în cultura românească și a avut o viață fascinantă!”, a spus actorul.
Sean Bean îl interpretează pe tatăl dirijorului, un om sever și exigent, care i-a modelat drumul artistic:

„A trebuit să par mult mai bătrân decât sunt. Am început cu un aspect tânăr, cât am putut. Și apoi, cumva, am construit totul, până la părul cărunt și ridurile realizate atât de bine de minunata echipă de machiaj. A fost minunat să pot să joc un astfel de rol”.

Printre invitații la premieră s-a aflat și celebrul regizor american Tim Burton, care a filmat în România un sezon al serialului Wednesday. El s-a declarat încântat de România.

Din distribuția filmului mai fac parte Miranda Richardson, Kate Phillips și Olivia Popica. Actrița Olivia Popica a explicat:

„O interpretez pe sora lui Sergiu Celibidache, a fost un rol foarte interesant pentru că Sonia este cea care mediază într-un fel relația dintre Sergiu și tatăl lor”.

Producția a avut un buget de aproximativ 20 de milioane de euro și a fost coordonată de Adela Vrînceanu Celebidachi. „Este o zi specială. Am așteptat foarte mult toți, am și muncit puțin, 7 ani, deci e un moment fabulos pentru noi”.

Întâlnire seducătoare sub spectrul Constelaţiilor familiale

Tue, 16 Sep 2025 14:17:00 +0000

#Facebook #MeetTheCast

19, 20 şi 21 septembrie, în PREMIERĂ la TNB, "Nimic nu e întâmplător" de David Schwartz, regia şi scenariul. În spațiul intim al sălii Atelier, spectatorii sunt invitați să asiste la o „constelație” de situații și personaje prinse în mod bizar, întâmplător sau nu, între problemele imediate din viața de zi cu zi și problemele transgeneraționale pe care le descoperă în sesiunile de Constelații familiale.

Astăzi:

Ionuţ Toader - alias Vicenţiu (Vic) - "pacientul" timid al lui Mike Brătescu

E primul spectacol de acest gen în care joc. Și aici mă refer la procesul de lucru în primul rând. E prima dată când textul care stă la baza spectacolului în care joc nu e doar o născocire ieșită din condeiul iscusit al unui dramaturg.

Timp de un an de zile, noi toți, actori și regizor, am intervievat oameni care au experimentat diverse forme de dezvoltare personală și spirituală. Am stat de vorbă cu traineri, coachi și facilitatori, iar la final David Schwartz a esențializat toate întâlnirile în forma unui text cu șase personaje. E parte din noi și din oamenii pe care i-am întâlnit. E un spectacol compus din realitatea noastră de azi.

“Nimic nu e întâmplător” de David Schwartz la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti

Abia aștept să văd cum va fi primit de public.

*** Sâmbătă, 20 septembrie, au fost invitați în studioul București FM, regizorul David Schwartz împreună cu István Téglás și Ionuț Toader.

https://www.facebook.com/bucurestifm/videos/1554120225968804/

Ada Galeş - Mia, medic radiolog

„Nimic nu e întâmplător”, un spectacol despre căutarea de sens într-o lume care ne tot îndeamnă „să ne vindecăm”, dar nu ne oferă nicio structură reală în care vindecarea să fie posibilă.

Despre retreaturi în țări sărace, ritualuri care promit aliniere, constelații, terapie de weekend și promisiuni livrate ca produse premium.

Despre cum spiritualitatea devine uneori un mod rafinat de a evita realitatea, dar și despre cât de legitimă e dorința de sens, mai ales când nu mai avem repere comune.

Despre cum, în lipsa unor soluții colective, totul devine sarcină individuală: trauma ta, karma ta, energia ta, manifestarea ta.

Și despre cum asta, în loc să ne elibereze, ne izolează.

Nu ironizez nevoia – nici măcar pe a mea.

Dar mă întreb tot mai des cum poate să existe, paradoxal, și adevăr, și manipulare, și vindecare, și negare – în același loc.

Când veniți la spectacol haideți să ne întrebăm împreună.

Să vorbim real. Să ne contrazicem dacă e cazul.

István Téglás - alias Mike Brătescu, un speaker motivațional care nu-și mai găsește motivația :

N-am mai lucrat la un proiect doi ani de pe vremea când ne rugam de teatrele de stat să ne accepte cu propunerile noastre; iar pentru că nu ne acceptau niciodată eram nevoiţi să mergem în cele două teatre independente care erau deja pline, sau în tot felul de spaţii neconvenţionale, hrube, pivniţe şi spaţii dezafectate.

A nu se înţelege că mă plâng de spaţiile alea, dimpotrivă, am învăţat mai multe acolo decât în toate teatrele de stat la un loc în ultimii 20 de ani. Însă, mi se pare un punct important faptul că TNB-ul şi-a asumat în sfârşit un asemenea proiect, care îl introduce într-o altă sferă a artisticului, şi a socialului, iar puntea care se creează între cele două sper să reziste în viitor şi să se dezvolte şi mai mult.

Într-o lume din ce în ce mai nesigură avem nevoie de astfel de procese care cercetează, leagă comunităţi, şi nasc spaţii sigure.

István Téglás, David Schwartz

"Lucrând cu David am făcut o cercetare amplă despre practicile de dezvoltare personală și spirituală de acum. O lume complicată, care cu cât se extinde, cu atât se arată în culori din ce în ce mai contrastante. Sunt o persoană care luptă pentru sănătatea ei mintală, dintotdeauna, iar experiențele de viață, traumele, căderile, tulburările, dezamăgirile, fricile m-au format în așa fel de-a lungul anilor, încât mă întreb cine sunt fără ele. Nu caut vindecare cu orice preț - și poate greșesc; însă am învățat să vorbesc despre, să lucrez cu ele, să pierd, și a doua zi să reconsider pierderea. Dar nu îmi doresc minuni", István

Ghidați de o facilitatoare de Constelații familiale, veți descoperi legăturile subtile dintre un speaker motivațional care nu-și mai găsește motivația, un team manager anxios, un timid lucrător la call center cu aspirații de coach, o femeie care lucrează în îngrijire și își descoperă o boală gravă, și o doctoriță sceptică.

CRINA SEMCIUC în rolul Gora, facilitatoare de Constelații familiale : Intrăm în ultimele repetiții înainte de premiera spectacolului „Nimic nu e întâmplător”, spectacol semnat de David Schwartz, sala Atelier, de la ora 19.00, la @tnb.ro Se încheie astfel un proces început acum aproape doi ani – doi ani de muncă, de documentare, interviuri, ascultare și empatie.

Pentru mine, a fost o călătorie care mi-a reamintit cât de importantă este familia și cât de vital e să fim alături unii de alții. Munca și iubirea reală se clădesc cu răbdare și efort, nu cu promisiuni goale.

Trăim într-o lume în care oamenii sensibili, aflați în căutarea sprijinului, sunt uneori păcăliți să creadă că pot cumpăra liniștea sau vindecarea cu bani. Dar adevărata forță vine din cei care ne iubesc cu sinceritate, din prietenie, din solidaritate și din a fi atenți la adevărul celuilalt.

Acesta este poate cel mai mare dar al acestei experiențe: să înțeleg cât de mult contează să fim împreună, să cerem și să oferim ajutor, să nu lăsăm pe nimeni singur.

NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR

Regia şi scenariul David Schwartz

Scenografia Andrei Dinu

Muzică și sound design Nikita Dembinski

Coregrafia Florin Fieroiu

Lighting design Ștefan Dumitra

Durata spectacolului 2h, 10 min

Premiera: 21 septembrie 2025

Sala Atelier

O producție Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti

Prima premieră a stagiunii 2025-2026

*** Fotografii: Florin Ghioca, Nikita Dembinski, Andra Tarara, Ctin Şimon

Freak Show vol. 2 la Teatrul Național ”I. L. Caragiale” din București

Tue, 10 Jun 2025 10:06:00 +0000

După succesul răsunător al primului Freak Show, care a cucerit publicul din țară și din străinătate, volumul al doilea nu vine ca o continuare, ci ca o reinventare. Este mai tăios, mai asumat, mai profund, mai uman. Florin Piersic jr. explorează noi teritorii teatrale, într-un amestec de comedie inteligentă și dramă subtilă, care nu te lasă indiferent. Fiecare personaj – născut dintr-o imaginație prolifică și o observație fină a lumii – este o provocare adresată direct prejudecăților și clișeelor în care ne complacem. Freak Show vol. 2 revine în forță, cu o serie nouă de personaje memorabile și monoloage care lovesc direct în miezul realității contemporane. Aveți ocazia să descoperiți un performance care nu seamănă cu nimic din ce ați văzut până acum!

Realizat după un material scris de Florin Piersic jr , de o sinceritate aproape dureroasă, în regia și interpretarea sa, Freak Show vol. 2 este spectacolul care care nu-ți dă voie să cobori privirea spre ecranul telefonului. Și nu pentru că ți se impune, ci pentru că pur și simplu nu vrei să ratezi nicio secundă. Actorul luptă – ironic, dar profund adevărat – cu device-urile moderne, reușind să le eclipseze printr-o energie scenică electrizantă.

Vă invităm să vedeți Freak Show vol. 2 – un performance care transformă teatrul într-o oglindă dureros de sinceră și comic de exactă. Ultimele reprezentații din această stagiune sunt programate pentru 15 și 29 iunie, de la ora 19:00, la Sala Pictura a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București.

”Aparent ceea ce face el e teribil de simplu, rostește doar niște gânduri ale unor oameni în situații particulare, oameni care corespund într-o oarecare măsură pre-judecăților noastre despre cum ar trebui să vorbească și să fie ei, pare că oricine poate să scrie și să rostească asta. Am încercat să mi-l imaginez pe altul făcând același lucru, cu aceleași povești. Nu am reușit.” Răzvan Penescu, Agenda Liternet

Vă așteptăm la teatru! Lăsați-vă smartphone-ul în buzunar și pregătiți-vă să râdeți, să vă emoționați și, poate, să vă regândiți câteva convingeri. Freak Show vol. 2 nu e doar un spectacol – e o experiență.

Ultimele bilete disponibile se pot achiziționa de la Casa de Bilete a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București ( program: Luni: 10.00 - 16.00 Marți - Duminică: 10.00 - 19.00) sau online: https://www.tnb.ro/ro/freak-show-vol-2

Freak Show vol. 2 - 15 și 29 iunie, de la ora 19:00, la Sala Pictura

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani!