Un deceniu fără Mircea Albulescu
În urmă cu 10 ani, la data aceasta părăsea scena pentru totdeauna și teatrul pe care l-a iubit și pentru care a însemnat enorm, Mircea Albulescu!
Distins, elegant în vorbă și mișcare, oriunde se afla marele actor cucerea asistența prin prezența sa care emana bunătate, forță, încredere și dăruire exemplară pentru arta căreia alesese să i se dedice. Mai mult decât Adevărul, el căuta, în sine, Autenticul la întâlnirea cu fiecare nou personaj. Și spectatorul se simțea cucerit definitiv.
Carieră fabuloasă! A interpretat sute de roluri în teatru, în film, la televiziune și la radio. Teatrul la microfon a fost pasiunea sa. I-a dedicat și o teză de doctorat!
Profesorul Mircea Albulescu a fost pentru studenții săi un munte de încredere și profesionalism, un exemplu în adevăratul sens al cuvântului. Și-a condus drumul prin lumea frământată a teatrului cu o dăruire exemplară. A avut har. A fost un excepțional profesor, respectat și iubit, prin mâna căruia au trecut generații de tineri - viitori actori.
A publicat poezie și proză. A fost un coleg minunat și un prieten rar. Colegii din Teatrul Național, de un deceniu deja (!) nu contenesc să-I audă, la începerea spectacolelor, așa cum ne obișnuise să ni se adreseze, nouă tuturor: Bunii mei, …! Apelativ nu doar pentru respectul spectacolului, nici doar introducere prin care publicului i se cerea să-și închidă telefoanele. Era – oricând și oriunde - un apelativ de suflet, de la o inimă la alta, pentru iubirea comună, teatrul!
DOR de Mircea Albulescu! De vocea lui gravă cu inflexiuni calde! Dor de eleganța cu care trăia, gândea, profesa, se constituia în exemplu pentru mai tinerii săi colegi și viitori parteneri de scenă, pe platoul de filmare ori la microfonul Radioului.
În rolul DANTON
MIRCEA ALBULESCU
născut la 04.10.1934, Bucureşti - decedat pe 08.04.2016
Mircea Albulescu a absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg şi bun prieten cu actorul Amza Pellea.
A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie, Teatrului Mic, Teatrului Armatei şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.
Roluri jucate la Teatrul Național ”I.L.Caragiale” (începând din 1974), selectiv:
Profesorul - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011 ; Firs, bătrân lacheu - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010 ; Grigore Bucşan - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003 ; Farfuridi - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, 1999; Satin - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998 ; Wihelm Furtwengler - „De partea cui eşti?" de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997 ; Sir - „Cabinierul" de Ronald Harwood, regia Ion Cojar, 1991 ; Serghei Jeleznov - ”Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988 ; Şerban Sineşti - „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986 ; Agamemnon - „Ifigenia" de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, 1981 ; Lord Hastings - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976 ; Danton - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974.
Ultimul rol, ultima apariție pe scenă, în Molto, gran' impressione (02.04.2016)
fotografii de Florin Ghioca
În alte teatre :
Teatrul Mic, Bucureşti
Doctorul Dorn - „Pescăruşul" de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu, 1993
Teatrul Constantin Nottara, Bucureşti
Luca Arbore - „Viforul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Alexandru Darie, 1998
Teatrul de Comedie, Bucureşti (1967-1975)
Achile – „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, regia David Esrig, 1965; Dacian - „Capul de răţoi” de George Ciprian, regia David Esrig, 1966; Bucătarul - „Mutter courage”de Bertolt Brecht, regia Lucian Giurchescu, 1972
Teatrul Municipal (Lucia Sturdza Bulandra) Bucureşti (1956-1967)
Schmitz - „Biedermann şi incendiatorii" de Max Frisch, regia Lucian Pintilie, 1964 ; Egist - „Orestia" de Eschil, regia Val Mugur, 1964 ; Happy Loman - „Moartea unui comis voiajor" de Arthur Miller, regia Dinu Negreanu, 1959 ; Ionel - „Take, Ianke şi Cadâr" de Victor Ioan Popa, regia Nicolae Alexandru Toscani, Lopahin - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Marietta Sadova
Teatrul Armatei din Bucureşti
Alexei - „Tragedia optimistă" de Vsevolod Visnevski, regia Gheorghe Jora, 1957
Rolul cel mai drag sufletului artistului a fost cel titular din piesa “Danton” de Camil Petrescu, pusă în scenă de Horea Popescu pe scena Teatrului Național în 1974.
Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinţi, 1975, Revanşa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul şarpelui, 1981, Mania, 1977, Şapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii şi ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995). A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul şi sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediţie Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghiţitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Braţele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plăteşte, 1986, Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).
Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.
Membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Doi ani (30 dec. 1992-04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit "Ordinul Meritul Cultural" şi "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.
În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti.
Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii teatrale româneşti.
În filmul Puterea și adevărul
Olivia Chirvasiu
Fotografii din Arhiva TNB ș.a.