George Motoi - şi... un Hamlet, care însă n-a mai văzut luminile rampei
#ABCulMemoriei #ziuadinurmă George Motoi (1936-2015)
S-au împlinit 90 de ani de când unul din actorii de marcă ai teatrului şi filmului românesc vedea lumina zilei la Arman Caliacra, Bulgaria, pe 22 ianuarie. Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio şi televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor şi decan, tineri pentru cariera de actor şi a condus Teatrul „Maria Filotti” din Brăila între anii 1991 şi 1995.
Cu studii la clasa Irinei Răchiţeanu (1954-1958), George Motoi a debutat în „Poveste de iubire”, în regia lui Cristian Munteanu, la Piatra Neamţ, unde promoţia lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău şi la Naţionalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur face din „Caligula” lui Camus un rol de referinţă. După acest succes, este invitat de directorul Radu Beligan la Naţionalul bucureştean. Înainte de cooptarea sa în trupa TNB, tot la Cluj şi tot în regia lui Vlad Mugur, începuse repetiţiile cu „Hamlet”. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la capăt, din cauza plecării regizorului în străinătate, a fost unul dintre marile sale regrete.
Începând din 1970, vreme de peste patru decenii a putut fi admirat pe scenele TNB în piese importante ale dramaturgiei româneşti şi universale. Dă viaţă la peste 30 de roluri sub îndrumarea unor regizori marcanţi. Între creaţiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974, Clarence - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev -„Elegie" de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpuşneanu - „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroşenco şi Dale Harding - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998, Bănescu - „Generaţia de sacrificiu" de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 2000, Eminescu - „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit", adaptare şi regie proprie, 2002, Ştefan - „Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003 până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni" în regia lui Dinu Cernescu, piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.
Carieră remarcabilă şi în film. În regia Malvinei Urşianu a jucat în patru filme importante: „Serata” (1971), „Trecătoarele iubiri” (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu” (1979), „Liniştea din adâncuri” (1982). Lăpuşneanu este unul dintre rolurile cele mai importante. Un alt film de neuitat este „Adela” (1985), al lui Mircea Veroiu, unde l-a interpretat pe medicul Emil Codrescu.
Din bogata sa activitate în cinematografie (a jucat în peste 45 de filme) mai amintim: „Fraţii Jderi” (1974) de Mircea Drăgan, „Marele singuratic” (1977) de Iulian Mihu, „Buzduganul cu trei peceţi” (1975) de Constantin Vaeni, şi în seriale TV „Un august în flăcări” (1975) de Radu Gabrea, Doru Năstase, Dan Piţa şi Alexandru Tatos, „Lumini şi umbre” rolul Cosma, între 1979 şi 1983).
„Actorul este instrumentul cu claviatura de suflete, caractere și glasuri”, aprecia George Motoi. Sunete ale acestei claviaturi se desprind şi din eseurile cuprinse în volumul „Sub masca actorului”, apărut în 1989. Mărturii pentru… mai târziu.
Fotografii de Mihail Cratofil şi Arhiva TNB
Text - Olivia Chirvasiu