Cu optimism contaminant, Mircea Cornișteanu - înainte de Micul infern - 350
La data premierei ați oferit câteva gânduri foarte importante pentru caietul de sală. Le evaluăm acum, astfel, din perspectiva celor 13 ani scurși între timp.
Ați declarat că ați fi vrut să aduceți acțiunea spre actualitate, dar nu se potriveau detaliile piesei cu cele ale realității de după 1948...
Prima întrebare: Unde ați simțit că nu vor putea merge la pas treburile? Ce ar fi șchiopătat? Ce ar fi sunat fals, sau ce nu s-ar fi potrivit cu ceea ce a urmat în societatea românească a vremii?
1. Deși scrisă în 1948, o putem considera o piesă interbelică? Ce anume din farmecul și parfumul epocii păstrează piesa? Să fie aici nepotrivirea de care aminteați? Să conțină oare, printre rânduri, și nostalgia autorului? Să fi realizat, cu maturitatea și spiritul de observație pregnant ce-l definea ca dramaturg important, că lumea se schimbă? Şi, nu într-un sens bun? Că anumite valori încep să se piardă? Între acestea, chiar infernul... conjugal - acea comuniune de lungă durată? E vorba de vreo 40 de ani parcurși de soți, împreună, în piesă...
Mircea Cornișteanu: Mi se pare
și astăzi, ca și acum 13 ani, că umorul situațiilor și simțul replicii sunt
atuurile care fac din piesa lui Mircea Ștefănescu una de succes pentru marele
public, desigur alături de faptul că fiecare spectator se poate recunoaște cu
ușurință în personajele piesei, indiferent de momentul în care se joacă
spectacolul, în 1948, 2026 sau 2226, am credința și mai ales speranța că “infernul”
căsniciei va supraviețui vremurilor pe care le trăim, nu doar pentru noi,
cei de prin Balcani…, ci și la cei de pe alte meleaguri.
2. A doua întrebare este legată de speranța dumneavoastră declarată cu același prilej, în Caietul de sală - că va fi un succes de durată. CONFIRMAT! Nu doar prin numărul impresionant de reprezentații, încă puțin şi îl va atinge pe cel de la "Nottara" (unde s-a jucat de vreo 500 de ori). Dar mai ales judecând după trecerea spectacolului realizat la TNB de la sala inaugurată atunci, "Pictura" (de capacitate restrânsă), la sălile mari ("Studio" si "Sala Mare") unde de asemenea s-a jucat cu Casa închisă.
În acest moment aniversar, Speranța de după nr.350, cum s-ar exprima?
Mircea Cornișteanu: Speranța mea de atunci, pe când puneam spectacolul s-a confirmat, cererea publicului determinându-l pe Ion Caramitru să-l mute din sala de 200 de locuri de la Pictura la cele mari, de 6-9 sute de scaune, de la premieră până astăzi aproape 200.000 de spectatori supraviețuind „infernului” prin care au trecut timp de 2 ore și jumătate. ( :)) - n.n.) Mi-e greu să estimez ce va fi, dar dacă puterile ne-or ține (pe actori, căci ei duc greul), spectacolul se va juca cu Casa închisă până când vreo altă pandemie (Doamne ferește!) ne va țintui pe-acasă și va determina închiderea sălilor de spectacole, sau vreo decizie administrativă va opri reprezentarea piesei din cine știe ce motive, întemeiate sau nu!
3. În rolul Soacrei, ați distribuit trei actrițe de prim rang ale scenei românești: Ileana Stana Ionescu (care a mai jucat anterior, în altă viziune regizorală, rolul Soția -la alt teatru), Rodica Popescu Bitănescu şi începând din acest an, pe Magda Catone. Prima interpretare mergea destul de fidel pe urmele trasate de Silvia Dumitrescu Timică. Următoarele par să fi fost gândite şi conduse în alt registru. Oarecum în contre-emploi față de interpretarea obișnuită a interpretelor, care este una de forță, dacă nu chiar explozivă. Care au fost indicațiile dumneavoastră pentru construirea acestor fațete diferite ale unei personalități puternice, Soacra cea omniprezentă și dominatoare?
Vă invităm să caracterizați în câteva cuvinte fiecare dintre aceste trei interpretări.
Mircea Cornișteanu: Desigur că fiecare dintre actrițele care au jucat rolul Soacrei a făcut ceea ce talentul și intuiția i-au dictat, eu le-am ajutat cât am putut să se exprime cât mai bine. Nu cred că Ileana Stana a fost influențată de Silvia Dumitrescu-Timică (nici nu a văzut spectacolul de la Nottara, după cum mi-a spus), nu avea nevoie de vreun model, la experiența și uriașul ei talent. Indicațiile mele, repet, au fost menite să le pună în valoare calitățile. Atât Ileana, cât și Rodica și sper că și Magda, care abia a intrat în rol, au avut contribuții esențiale la succesul acestui spectacol, iar spectacolul se păstrează după ani şi ani nealterat doar în liniile lui generale. Mereu se adaugă sau dispar elemente în funcţie de mulţi factori, nici o reprezentaţie nu poate fi aidoma cu alta, dar nu este acum momentul potrivit pentru a face analize.
Ileana Stana Ionescu
Rodica Popescu Bitănescu
Magda Catone
4. Ați avut de-a lungul carierei multe spectacole care s-au jucat cu număr impresionant de reprezentații. Cum se construiește temelia unui succes de durată? Există vreo formulă magică, sau poate este vorba aici despre o chestiune de balanță dreaptă, de bună cântărire a... ingredientelor? În alegerea distribuției? Și, mai apoi? Cum se pot păstra prospețimea, ritmul, vigoarea premierei, după mulți ani de la prima reprezentație?
Mircea Cornișteanu: Nu am făcut o socoteală, dar am avut multe spectacole care au depășit una, două, trei sute de reprezentații, dar desigur că nu numai numărul acestora înseamnă adevărata valoare. Am iubit mai mult unele spectacole ale mele care s-au jucat mai puțin. Desigur că alegerea distribuției este esențială atât pentru valoarea cât și pentru succesul unui spectacol.
5. Unde plasați acest spectacol într-un top al preferințelor personale? Dar ca număr de reprezentații, pe unde s-ar afla în acest moment Micul infern de la TNB?
Mircea Cornișteanu: Alături de „Micul infern”, „Preșul” de la Teatrul Național Craiova (cu Ilie Gheorghe) sau „Soțul păcălit” de la Nottara - au depășit 300 de reprezentații, dar cele mai iubite de mine sunt „Unchiul Vanea”, integrala comediilor caragialiene și „A treia țeapă” de la Craiova, „Acești îngeri triști” și „Unde-i revolverul?” de la Nottara, „Audiția” și „Breaking news” de la Comedie și ar mai fi câteva, nu prea multe.
6. Aveți gânduri de schimbare pentru actuala distribuție? - către nr.500, mă gândesc.... Ne puteți dezvălui așa un gând?
Mircea Cornișteanu: Nu mai schimb nimic! Am de făcut multe altele, nu mai am timp.
7. Cu ce sentiment întâmpinați reprezentația din data de vineri, 15 mai 2026 care va fi cea de-a 350-a?
Mircea Cornișteanu: Cu sentimentul că trebuie să se întâmple ceva și țara noastră să revină la normalitate, dacă există aşa ceva.
Vă mulțumim și vă dorim cât mai multe reprezentații şi de aici înainte. Succes interpreţilor din spectacolul dumneavoastră cu piesa lui Mircea Ștefănescu. La mulți ani!
Regizorul şi interpreţii, la data premierei, în 2013
În 2023, la Sărbătorirea unui deceniu de la premieră
15 mai 2026: 350 de reprezentaţii. Înainte de spectacol
Interviu realizat de Olivia Chirvasiu
Foto: Augustin Bucur, Florin Ghioca, Mihai Garbur (captură video)