Actorul cu suflet tandru, Marin Moraru a părăsit scena lumii în urmă cu 10 ani
MARIN MORARU a debutat în 1961 cu rolul Guliță din Chirița în provincie de Vasile Alecsandri.
Până la angajarea la Teatrul Național din București a jucat pe scenele Teatrului Tineretului, apoi la Teatrul de Comedie, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”.
Absolvent al IATC în anul 1961 la clasa eminentei profesoare Dina Cocea, a interpretat zeci de roluri de neuitat, adevărate bijuterii, în teatru, film, radio și televiziune.
El însuși s-a dedicat catedrei, între 1974 și 1980, perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București.
Printre spectacolele jucate pe scenele acestui teatru se numără: 'Un fluture pe lampă' de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972; 'Trei frați gemeni din Veneția' de Antonio Mattiuzzi, regia David Esrig, 1973; 'Gaițele' de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977; 'O scrisoare pierdută' de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979; 'Așteptându-l pe Godot' de Samuel Beckett, regia David Esrig, 1980; 'Azilul de noapte' de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998; 'Take, Ianke și Cadîr' de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonța, 2001; 'Crimă pentru pământ' după Dinu Săraru, regia Grigore Gonța, 2002; 'Egoistul' de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, (din 2006).
Crezul său era că teatrul înseamnă COMPOZIȚIE. Și fiecare rol presupunea o recompunere de personalitate, diferită de eul actorului.
În dialog cu Andrei Băleanu și Doina Dragnea, prin 1980, Marin Moraru răspundea la o întrebare legată de natura compoziției: “După părerea mea, a face teatru în general înseamnă a face compoziție, pentru că niciodată eul tău nu se va suprapune personajului. Și chiar dacă s-ar suprapune, simplul fapt că te afli sub privirea a mii de oameni, l-ar transforma într-o compoziție. Noi, în general, ne spălăm pe dinți, în baie, foarte liniștiți. Dar dacă am ști că pe fereastră ne privesc 20 de oameni, altfel ne-am spăla. Asta înseamnă deja compoziție”.
Provocat să-și dezvăluie propriul drum către închegarea acestor compoziții, Marin Moraru explica etapele pe care le parcurge el fără să generalizeze: “Cu ajutorul textului dramatic, pornim la descifrarea comportamentului de gândire și expresie al eroului nostru, răspunzând la întrebări de genul: cine este, cum îl cheamă cu adevărat, câți ani are, ce caută aici, ce urmărește, prin cine, de ce, ce gândește despre celelalte personaje cu care intră în contact, ce gândesc ceilalți despre el, unde locuiește, cum locuiește, ce se spune despre el, are ticuri fizice sau verbale, ce mănâncă, unde mănâncă, cum mănâncă, cum s-ar comporta în alte relații scenice nedescrise de autor – și acest capitol deschide o coloană de întrebări mult mai mare, la care se răspunde printr-o cercetare imaginativă. În cadrul acestei cercetări, rezultatele trebuie să se coleze perfect pe adevărul scenic, să se includă și să decurgă organic. Aceste adevăruri Imaginate trebuie să devină adevăruri absolute și purtate ca atare. Nu e de ajuns să știi să răspunzi la aceste întrebări la modul detașat, în afara ta, ci afectiv, implicat. După părerea mea, un rol înseamnă mii de porți, așa cum există porți la slalom, prin care trebuie să treci la secundă, cu aceeași înclinare a corpului și în aceeași viteză. Adică foarte exact. Asta ți-o dau antrenamentul, repetițiile, obișnuința”.
Printre rolurile jucate de Marin Moraru la TNB se numără: 'Un fluture pe lampă' de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972; 'Trei frați gemeni din Veneția' de Antonio Mattiuzzi, regia David Esrig, 1973; 'Gaițele' de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977; 'O scrisoare pierdută' de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979; 'Așteptându-l pe Godot' de Samuel Beckett, regia David Esrig, 1980; 'Azilul de noapte' de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998; 'Take, Ianke și Cadîr' de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonța, 2001; 'Crimă pentru pământ' după Dinu Săraru, regia Grigore Gonța, 2002; 'Egoistul' de Jean Anouilh, regia Radu Beligan (din 2006).
În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituției.
În același an, actorul a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce.
În 2003, activitatea sa cinmtografică este răsplătită cu Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, pentru întreaga carieră. În 2012 a primit o stea pe 'Aleea Celebrităților' din București (Piața Timpului), iar în 2015, Premiul de excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania pentru întreaga activitate. Cu această ocazie a declarat:
“Structura mea este de teatru, nu prea am dat mâna de multe ori cu filmul, a fost întâmplător, dar benefic. Nu îmi place să filmez, când mă văd pe ecran mă doare stomacul, îmi dau seama că nu am făcut ce trebuia, puteam să fac mai multe. Zgârietura pe peliculă rămâne, nu poţi să o ştergi, dar la teatru o mai ştergi în următorul spectacol, în schimb la film nu mai poţi modifica nimic”.
Roluri în film: 'Haiducii', regia Dinu Cocea, 1965; 'Maiorul și moartea', regia Alexandru Boiangiu, 1967; 'Răzbunarea haiducilor', regia Dinu Cocea, 1968; 'Un zâmbet pentru mai târziu', regia Alexandru Boiangiu, 1974; 'Toamna bobocilor', regia Mircea Moldovan, 1975; 'Operațiunea Monstrul', regia Manole Marcus, 1976; 'Iarna bărbaților', regia Mircea Moldovan, 1977; 'Faleze de nisip', regia Dan Pița, 1982; 'Zbor periculos', regia Francisc Munteanu, 1984; Masca de argint', regia Gheorghe Vitanidis, 1984; 'Vara sentimentală', regia Francisc Munteanu, 1985; 'Cuibul de viespi', regia Horea Popescu, 1986; 'Chirița în Iași', regia Mircea Drăgan, 1987; 'În fiecare zi mi-e dor de tine', regia Gheorghe Vitanidis, 1987.
Cine a fost Marin Moraru? Poate cel mai bine l-a caracterizat, la dispariția sa, echipa UNITER: Implicat și impulsiv, se străduia să rămână distant, cu vorba, aparent, scurtă și tăioasă. De fapt, era un suflet tandru și copilăros, ce iubea la nebunie lumea asta așa cum era ea. Îi plăcea diversitatea, pe care o exprima scurt și concis în două vorbe. Numai ochii lui spuneau câte vorbe nerostite se certau prin lăuntrul lui Marinuș Moraru.
Olivia Chirvasiu
Fotografii din arhiva TNB